Fericirea…
Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata,dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata!
Despre mine nu am ce sa spun, poate ma vei descoperi printre randuri. In orice caz ma gasesti la adresa de mail fericireaseinvata@gmail.com
Ce este fericirea pentru tine?
eram de multe ori curios defapt ce e fericirea? exista o definitie? eu nu am vazut niciodata in viata mea un om cu adevarat fericit, sau poate am intalnit dar nu mi-am dat seama ca e fericit..
eu cred ca fericirea o poti atinge in fiecare zi, e o atitudine…
Super blog,
de mult n-am mai stat sa citesc atata timp pe net…
felicitari!
Cat despre fericire… mai bine il las pe Eliade:
“Fericirea nu se afla in evenimente ori in obiecte din afara mintii noastre. Ea poate fi influentata de elemente exterioare numai daca suntem pregatiti in sinea noastra pentru fericire.”
Eu cred ca fericirea e atunci cand te poti bucura de lucruri marunte… cand iti creste bucuria in suflet la intaia raza de soare care iti mangaie obrazul, la inceputul primaverii…., fericirea mai e atunci cand vin acasa si familia se bucura…, fericirea mai e cand cainele ma asteapta in poarta… Fericirea e peste tot langa noi… trebuie numai sa umblam cu ochii deschisi.
foaret adevarat graiesti asa e daca ne deschidem bine ochii ea exista langa noi mereu numai ca nu stim tot timpul…..
Fericirea nu se atinge niciodata pentru ca nu este o destinatie… Fericirea este o cale…
Sau cum le zice Maestru Millman:
There is no way to peace;
Peace is the Way.
There is no way to happiness;
Happiness is the Way.
There is no way to love;
Love is the Way.
Delfinii sunt intotdeauna fericiti
.
Scrie in continuare.
De ce anonimă?
Dupa parerea mea, numai oamenii generosi pot fi fericiti, si nu ma refer aici la cei care arunca cu banii din miliardele lor celor napastuiti de soarta, crezand ca astfel ii ajuta si ii scoate la liman, ci ma refer in special la cei, multi, care, din putinul lor sint capabili sa imparta cu altii mai nevoiasi ca ei; ma refer la cei care reusesc sa isi daruie din timpul lor pretios celor din jur, sa ii ajute la vreme de boala sau neputinta, si in acelasi timp sa aiba multumirea de sine ca si-au facut datoria de semeni, pentru ca , oameni fiind avem capabilitatea sa intelegem durerea celor de linga noi, ne putem implica sa ii sfatuim si sa le fim aproape sufleteste. Acei oameni sint apti sa gaseasca fericirea in lucrurile pe care unii le considera marunte…
Urez tuturor cititorilor acestui site sa fie fericiti!
Daca vrei sa atingi fericirea, renunta la definitii.
Fericirea …. e atat de complexa pentru ca fiecare are o alta viziune a termenului si poate s-o „defineasca” in n moduri …. e un sentiment/o stare atat de simpla dar atat de inaltatoare…. pe care fiecare in parte o poate atinge in n moduri … noi suntem cei care alegem/determinam acel ”putin” care ne poate aduce acea imensa ”inaltare” ….fluturi in stomac, plutire, uitare de sine, un rasarit de soare, o mangaiere, o vorba buna, un telefon, o intalnire, o strangere in brate, un zambet …. fericirea e in noi, poate ar trebui sa fim mai atenti la semnalele pe care ni le transmite …..
Copile nu fi prost, orasul e departe.
Asa-mi spunea razand cel ce vindea de toate …
etc etc
Pentru versurile care incep acest post, de trecut in BlogRoll si de citit de acum in colo
Interesantă schimbarea de look dar cel mai mult mâinile care ascund înăuntru fericirea. Să sperăm că nu aparţin unui magician…
nu o poti gasi niciodata daca cauti definiti. traieste fiecare zi la maxim.
fericirea-vine din lucruri marunte,din aerul proaspat pe care il respir,din soarele care ne mingiie fata,din stropii de ploaie care se scurg prin parul despletit,fericirea e in noi,e pretutindeni.
carpe diem. Despre asta e vrba. Daca rezumi ideea de fericire la incercarea atingerii marilor idealuri in viata, si nu vezi ca de fapt fericirea poate reiesi din tot ceea ce faci, din tot ceea ce traiesti, risti sa nu o gasesti niciodata.
În PROGRAMUL PCR: “Fericirea fiecărui om trebuie realizată în contextul fericirii întregului popor”
Karl MARX: “Fericirea este o luptă”
Savin BADEA: “Cărările fericirii însumate formează magistrala naţională a fericirii”
Semnează tot Savin BADEA
Cică odata, un oarecare a dorit sa afle un răspuns doct la întrebarea “ce este fericirea”. Şi – probabil neavând altele mai bune de făcut – a călătorit, peste mări şi ţări, în căutarea răspunsului, dar fără să-l găsească… timp de 20 de ani.
După cei 20 de ani a ajuns într-un sat în care şocuiau doi fraţi; unul – ţăran sărac, iar celălalt – filosof bogat.
- Nevastăăăă – obişnuia să strige încă de la poartă ţăranul – aşterne ‘cea faţa de masă ţesută cu fir de aur şi pune bucatele imperiale pe ea că-s rupt de foame!
Iar nevasta tăia degrabă o bucată de mămăligă rece, pregătită în ajun, spărgea cu podul palmei o ceapă mare, mai punea pe un ştergar de in puţină brânză şi îl poftea la masă, dar nu înainte de a-i fi luat, ceremonios, de pe umeri mantia de purpură – care era în fapt doar o bundă roasă de vreme.
Cam pe la aceeaşi oră, a mesei, filozoful degusta – cu noduri în gât – un vin ales; “dar dacă ceea ce mi se pare mi a fi un vin ales este numai o închipuire?” se-ntreba el şi nodul din gât îi creştea.
Ei, bine, tocmai cam pe-atunci s-a-ntâmplat să treacă pe acolo şi călătorul nostru.
- Ce este fericirea? L-a întrebat el pe filosof.
- Nu ştiu; eu, unul, nu am întîlnit-o niciodată! I-a răspuns acesta.
Tocmai în clipele acelea, de peste gard se auzeau vocile voioase ale copiilor, soţiei şi a ţăranului.
- Dar poate-l întrebi şi pe ăl de colo. Spuse filosoful un pic zeflemitor. Iar călătorul nostru întocmai aşa a făcut; a bătut la poarta poarta ţăranului care l-a primit cu mămăligă, brînză, lapte şi… un surâs larg şi generos – ca de altfel şi nevasta acestuia dimpreună cu copiii.
- Ce este fericirea, l-a întrebat călătorul şi pe ţăran.
- Apoi, domnule dragă, eu – cu câmpul, cu vitele şi o spuză de copii – nu am avut timp să mă gândesc la asta.
- Dar tu, aşa, în sinea ta, crezi că te simţi fericit?
- Îhî, cred că da!
Morala este că cel mai fericit este cel care nu a avut timp să se gândească la asta!
(Rezumat al unei poveşti de Alexandru Mitru)
…fericirea este o membrana a tristetii, care usor se sparge…
fericirea este o realitate caci sufletul o doreste si sufletul nu doreste ceea ce nu a cunoscut,cred ca sufletele tuturor au gustat virtual fericirea primordiala a lui Adam si a Evei si aceasta fericire este “imbratisarea” cu Dumnezeu;dupa cadere ne-am salbaticit nu mai vrem fericirea oferita de Dumnezeu ci ne inventam propria fericire care fiind faaaalsa nu ne umple golul din suflet si ne fixam alta “fericire” care e falsa si ea….
daca aveam un raspuns traiam fericirea, nu o cautam pe google. asta vreau sa aflu, daca stie cineva ce e,unde sa o cautam, cum sa o pastram daca o gasim, fericirea = ?
iubire?
incredere?
siguranta? putere? bani? prietenie?
a gasit-o cineva si a putut s-o pastereze mai mult de o clipa? o fi resemnare? neputinta?
nu cred ca mai stiu ce e fericirea desi,candva,stiam. a trecut prea mult timp de atunci
mariana,
deschide bine ochii si priveste in jur… ai sa observi fericirea!
ea exista in noi, trebuie numai lasata sa iasa afara, sa ne bucure.
nu stiu daca se poate defini fericirea, nici nu stiu daca am putea-o clasifica drept sentiment,stare sau un ideal ? Ce stiu sigur insa e ca exista, doar trebuie sa sti sa privesti. Nu trebuie sa o cauti, caci e peste tot, repet doar priveste.
cu cat esti mai trist, cu atat ai capacitatea de a fi mai fericit si invers.potentialul de a simti il ai, restul e doar o problema de perspectiva care tzine de tine si de nimic altceva.
De multe ori stau si ma gindesc sunt eu oare fericita?
si stiti ca atunci incep a plinge si imi aduc aminte de parintii mei,rudele mele,prietenii mei,de persoana iubita si inteleg ca da eu sunt fericita.
Pentru ca am alaturi persoanele care ma fac sa pling,sa rid si mereu ma ajuta sa trec peste clipele grele ce le ofera viata………cu cit viata imi ofera mai multe incercari cu atit eu ma simt mai fericita….pentru ca invat sa pretuiesc minutele de care dispun alaturi de persoanele dragi…..si fericirea nu poate fi durabila,noi trebuie sa o mentinem…chiar si in clipele grele,cind pierdem orice dorinta de a mai trai.in aceste clipe aduceti-va
aminte de clipele fericite……
fericirea e ca un miros.o simti dar nu o poti atinge ,,nu o poti vedea, nu o poti aude.dar o poti descrie
fericirea este doar o amagire.Atunci cand oamenii au o stare de bine spun ca sunt fericiti.Fericirea adevarata nu exista.Atunci cand totul imi merge bine, cand ma simt bine, spun doar ca sunt bucuroasa.In nici un caz fericita.Fericirea ar fi ceva forte complex.Este ceva complex.Ceva ce nu se poate explica.Ceva dificil de inteles.Ceva de care sunt sigura ca nu voi avea parte.Viata este mult prea…monotona, plictisitoare…Nu ma judecati pentru ceea ce am scris.Este pur si simplu o parere.Parerea mea.
fericirea…este pasare rara; fericirea e o iluzie.Cand iti doresti ceva ce crezi ca te va face fericit, si ajungi ziua in care te confrunti cu acel ceva, momentul tine mult prea putin, si apoi iti dai seama ca defapt nu asta te face fericit ci doar idea in sine de asteptare a ceva salvator…dar totusi fericirea exista aici sub soare, dar e ca un inorog care nu il poti prinde sau cand lai prins o sa il scapi repede
tocmai scriam si eu ceva pe blgoul meu legat de fericire si am vrut sa vad ce zice google despre asta, am dat de blogul tau
interesante opiniile de pe aici
…fericirea e un lucru marunt, e o aripa care vibreaza…
Fericirea si banul sunt ca uleiul si apa. Uitati-va in jur cata tristete exista. De ce ? Pentru ca cineva a inventat banul si tot ce se poate cumpara cu el. Probabil ca multi vor da cu pietre, insa am sa va spun un lucru. Imaginati-va o societate in care fiecare ia cat are nevoie, nu exista bani, iar scopul omului e sa daruiasca, nu sa ia cat mai mult. Nu-i asa ca ar fi frumos ? O astfel de societate a conceput-o Marx pe la inceputul sec trecut.
Iar Darwin a numit-o: EVOLUTIE.
N-am probleme, doar iti faceam trafic. … Apropo, scrii fain, imi place. Cu P.R. stai mai prost. Ha ha ha !
Cu ce sa ai probleme? Cu ce stau prost si de ce?
Nu caut trafic. Cui nu-i place poate sa plece linistit de pe blog.
M-ai intrebat ce este fericirea. Fericirea este o stare provizorie, sau un vis, din care ne trezim de fiecare data cand ne dorim ceva.
Fericirea nu e o destinatie e un mod de-a traii….
Dar daca ar fi si un mod de a trai si o destinatie?
Fericirea o traim zi de zi…O privire, un zambet, o melodie..
Unele sentimente…nu se pot expune in cuvinte…isi pierd din farmecul lor:)
TU… esti fericit…?
Fericirea e ACUM.
Bine zis! viata e al naibii de scurta..mai scurta decat ne-am putea imagina noi vreodata
Fericirea e dragostea fata de perfectiunea unui anumit moment.
Fericirea inseamna sa apreciezi ce ai,de la lucruri marunte pana la cele mari.
duc o viata f trista …dc??? habar nam …da parcas prea serioasa si nu ma bucur d nimicurile vietii … fericirea pt mn e reprezentata d acele momente cand sunt cu prietenii mei adevarati … scz prietenii mei pt k nu cred ks adevarti …
? tu alegi
c emoist suna:))
… imi pare rau ca gandesc asa dar sincer fericirea e ca o rana deschisa pe cer la orizont… clar poate fi inteles in 2 feluri : rasarit sau apus
unele intrebari nu au raspunsuri, unele raspunsuri sunt prea greu de aflat, iar altele nu trebuie aflate niciodata. astfel, doar pentru putine intrebari avem raspunsuri….iar raspunsul deja il stim! aceasta este una dintre intrebarile la care avem raspunsul mereu langa noi. feicirea mea esti tu~un necunoscut care treci intr-o zi pe langa mine si imi zambesti, soarele care ma incalzeste, dragostea cu care ma priveste cainele in fiecare zi, floarea ce se deschide pentru prima data, norii cu forme de vis, cerul atat de senin… cand lipseste fericirea nu mai existam…. (si MJ17, fericirea este atat apusul, cat si rasaritul. apusul distruge tot ce te-a ranit in ziua care a fost, chiar daca este considerat sfarsitul….este si un nou inceput, iar rasaritul reprezinta o noua viata in care poti sa alegi calea fericirii)… suna ciudat..dar nici eu nu vad mereu fericirea: melancolica, trista, regret multe lucruri pe care le-am facut, dar si lucruri pe care nu le-am facut… este schimbatoare firea umana…dar incerc sa vad partea plina a paharului. ca sa fim mai fericiti, sa uitam de sintagme precum “iubirea adevarata”, “prieteni adevarati”….sa acceptam ca si prietenii nostri pot gresi si ne pot rani…nimeni nu este prefect…noi nu suntem perfecti…deci de ce sa le cerem prietenilor nostri sa fie perfecti? ceeace conteaza e ca fercirea este mereu alaturi de noi si ne asteapta rabdatoare sa o vedem si sa o urmam! ZAMBESTE, zambetul tau face lumea un loc mai bun!
Cei nefericiti privesc intotdeauna in sus.
poate privesc in sus pt ca stiu ca cineva ii vegheaza si ii iubeste indiferent de ce se intampla…
Daca stam intr-un moment al zilei, oarecare…..la plesneala, constatam ca starea pe care o avem o privim sau din unghiul cu ce ma deranjeazam sau din unghiul cu ce imi place!
Asta o facem pentru ca avem atitudinea asta fata de viata: in fiecare moment exista ceva…ceva ce nu ma intereseaza acum, ceva ce ma supara, ceva ce ma bucura!
Asta lasa mintea sa faca un calcul de proportii….care se gaseste mai mult in acest moment.
Ideea e ca noi cautam fericirea.
E o directie de viata a fiecaruia dintre noi. Cum o cautam, cum o recunoastem?
Atentia se duce lin sau brusc peste fiecare moment al vietii si alege ceva in armonie cu starea noastra interioara sau in armonie cu ceea ce cautam. Daca pe durata intregii vieti cautam fericirea….insemna ca in fiecare moment asta facem!
Atentia nostra cauta fericire. Dar ce gaseste? Ca nu sunt motive sau din contra sunt motive de fericire.
Inseamna ca noi in prima faza cautam MOTIVE de fericire sau invers de nefericire. Deci daca analizam corect…nu cautam fericirea….ci motivatia ei.Inseamna ca fericirea nostra depinde de motivatie….asta cautam….motivatiile prezente in spatiul unde suntem ce spun?
Insa noi cautam fericirea……care credem ca depinde de motivatie. Dorim insa o fericire care sa reziste la infinit….sa creasca permanent.
In acest caz motivatiile ar trebui sa nu ne preocupe….fericirea, evolutia ei ne preocupa de fapt.
Atunci sa cautam fericirea. Fericirea e legata oarecum de placere. Placerea ne da o stare care naste emotii placute.
Deci cautam placerea care naste emotii placute, cat mai multe astfel ca tabloul general sa fie perceput ca fericire.
Inseamna ca o placere, o emotie placuta….determina fericirea.
OK! Dorim asadar o viata ca o placere continua ca o emotie placuta continua.
Daca asta cautam inseamna ca traseul de acum spre mai mult se face in urmatorul pas prin a cauta ceea ce ne provoaca placere, ceea ce ne provoaca o emotii placute…implicit fericire.
Asta ar fi raspunsul la intrebarea cum pot fi fericit o viata intreaga? Cautand placerea, emotia placuta, fericirea in fiecare secunda a vietii.
Ce te face fericit in urmatorul minut? Apoi in urmatorul minut…ce te face fericit? Apoi in urmatoare ora ce te face fericit? In 24 de ore ce te poate face fericit? in urmatoarea luna? Urmatorul an? Urmatorii 100 de ani? Urmatoarea viata?
Cine isi raspunde la aceste intrebari secunda de secunda refuza sa caute raspuns la intrebarea: ce ma deranjeaza, ce ma supara, ce nu imi place,etc? Practic nu are timp de asta….cauta fericirea!
Nici ca as fi putut sa o spun mai bine
Felicitari