Cum am supravietuit copilariei noastre?
Am primit un mail magnific pe care vreau sa vi-l arat si voua:
“Daca ti-ai trait copilaria in anii ‘60, ‘70, sau la inceputul anilor ‘80.. Cum ai facut sa supravietuiesti?
1.- De mici mergeam in autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta, nici perne cu aer…
2.- Cand mergeam in remorca unui camion era o excursie foarte speciala si ne-o amintim toata viata.
3.- Leaganele noastre erau pictate in culori aprinse si toata vopseaua era pe baza de plumb.
4.- Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente, dulapuri sau usi.
5.- Cand mergeam pe bicicleta nu aveam casca.
6.- Beam apa de la cismeaua din gradina, nu dintr-o sticla de apa minerala…
7.- Pierdeam ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau noroc sa aibe strazi inclinate isi dadeau drumul pe ele si la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu aveau frane. Dupa cateva opriri in copaci sau garduri am invatat sa rezolvam problema.
8.- Ieseam la joaca cu unica conditie sa ne intoarcem inainte de a se lasa intunericul.
9.- Scoala dura pana la pranz si veneam acasa sa mancam . Nu aveam celular, asa ca nimeni nu putea sti unde suntem. De necrezut….
10.- Ne taiam, ne rupeam un os , pierdeam un dinte, dar nici o data nu cautam un vinovat. Era numai vina noastra.
11.- Mancam biscuiti, paine cu unt, beam sucuri cu zahar si nu aveam exces de greutate pentru ca tot timpul eram afara la joaca.
12.- Imparteam o sticla de suc intre 4 prieteni…utilizand aceeasi sticla si nimeni nu murea din asta.
13.- Nu aveam Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video, 99 canale de televiziune pe cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet … dar
AVEAM PRIETENI.
14.- Ieseam, ne urcam pe bicicleta sau mergeam pana la casa prietenului, sunam la usa sau intram incet fara sa sunam si ieseam sa ne jucam.
15.- Acolo, afara, in acea lume cruda, fara gardian! Cum dumnezeului faceam? Aveam tot felul de jocuri de echipa, fotbal, tarile, v-ati ascunselea, si nu toata lumea ajungea sa fie aleasa dar nu se supara nimeni.
16.- Nu toti eram elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent, pur si simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atentie, nici hiperactivitate, doar repeta si avea o a doua sansa.
17.- Aveam libertate, esecuri, bucurii, responsabilitati…si am invatat sa ne descurcam cu ele.
Marea intrebare este: Cum faceam sa supravietuim, si mai ales sa devenim persoanele adulte de azi?
Faceti parte din aceasta generatie?
Daca nu, mai mult ca sigur veti spune ca eram plictisitori…..
Dumnezeule, dar eram tare FERICITI!”
frumoase vremuri…
io veneam de la scoala singur si deschideam usa la intrare avand grija sa o incui la loc. Gaseam in frigider doo craticioare mici, cat sa incapa o portie, una cu ciorba una cu felul 2 gata pregatite. Dadeam drumul la aragaz si le incalzeam pe rand. Mancam direct din ele si aveam grija sa nu ma ating de margini sa nu ma parlesc
) Nu uitam sa inchid aragazul si faceam asta din scoala primara. Mentionez ca nu am repetat nici un an si am fost dat de la 6 ani deci nu eram mai mare ba dimpotriva eram destul de mic pentru ca aveam o colega care imi cara ghiozdanul pana acasa =))
In mod cert nu ma crede nimeni daca spun ca am trait exact asa….
asa e.. frumoase vremuri, dar si vremurile acestea au un parfum deosbit…
probabil, peste cativa ani cand calatoria va fi facuta cu simplu “click+engage” sau “click, two to beam up” iti vei aminti cu nostalgie de DN1 Bucuresti Predeal facut sambata dimineata la 7, ca sa ajungi pe partie la prima ora
progresul tehnologic ne deschid niste usi la care nici nu ne-am fi gandit acum cativa ani. Un exemplu este fotografia digitala. Cu 2KRON iti iei un aparat foto mai mult decat decent si, cu cateva carti, incepi sa redescoperi natura, frumosul. gandeste-te cat de exclusivista era fotografia acum 10-15 ani; costurile de procesare erau enorme
cu 2000 de lei in acele vremuri faceai fotografie la nivel sus cu aparat foto SLR, chiar daca era, era analogica. Era digitala e doar un miraj. Muzica e castrata si tinuta in formate mizerabile cu acordul tuturor ascultatorilor.
“Vai ce frumos suna o inregistrare degetala empe3 cu raposatul maical jockson la boxele de pisi de 22 de ron in timp ce te uiti la pozele degetale facute cu aparatul degetal de 2KRON direct de pe leptopul de 1500 de ron asus!”
aveti grija sa va uitati bine, macar cu ochii, la natura, la oameni, la viata, inainte de a le face milioane de poze peste care nu se va mai uita nimeni. Eu imi amintesc perfect orice amanunt important din viata mea si am stocate (analogic) imagini, sunete si trairi pe care nu as fi reusit sa le retin daca eram ocupat sa fac 4 poze pe secunda cu un DSLRCUCU:)
probabil ca la fel au gandit si dinozaurii
. Important este sa te adaptezi evolutiei, nu sa te cramponezi sa ramai ancorat in trecut. Apropos, tu cand ai intalnit pe strada ultimul dinozaur?….
e perfect asa! tu esti adaptat si deci faci foarte multe poze
vezi sa inveti sa le povestesti in caz ca nu le ai la tine sau ti se beleste hardul 
nu trebuie sa raspunzi.. stiu! iti faci backup pe cd-uri sau dvd-uri cu garantate lifetime nu? Le postezi pe Internet pe unde poti ca sa ai de unde sa le recuperezi nu?
ancoratul
Eram fericiti pentru ca HABAR N-AVEAM CARE ERA LUMEA REALA. Dar nici nu aveam nevoie tocmai pt ca eram fericiti
.
Era, deci, ca un fel de lumea ireala, varianta fizica a lumii virtuale in care traiesc generatiile actuale, exclusiv playstation si internet.
sa nu uitam de acele desene animate…. care in ziua de azi au fost inlocuite de “songoku” si numai deastea….
Si uite ca nu am trait nici in ‘60 nici in ‘70 si cu sigura abia in ‘90. Lucrurile erau valabile si atunci…nu cred ca s-au schimbat mult, ci doar parintii au ajuns sa isi alinte mai mult copii sau sa isi lege printr-un “cip” responsabilitatea de a fi parinte.Cati din voi si-ar mai “expune” copii la viata de atunci, conducand inca o dacie clasica fara centuri in spate si fara perne cu aer, cati si-ar mai lasa copii fara telefon mobil pana si la paine? Acum nici cei care au trait acele situatii in anii mentionati mai sus nu s-ar mai putea adapta la vremurile respective. Se numeste progres! si nu e neaparat ceva rau…desi ne agresam planeta cu toata tehnologia:|
din fericire nu sunt atat de batran ca sa pot spune ca fac parte din generatiile invocate de tine insa ma pot lauda ca am trait experientele descrise si asta ma face sa ma simt mai complet.
Fac parte din generatia anilor ‘90, dar pentru mine tot au fost valabile aceste situatii si cred ca a fost un avantaj pentru generatiile de atunci, privim altfel lumea si pretuim mult mai mult tot de ce avem parte, insa cred ca sunt irevocabile acele timpuri, nu te mai intelege azi nici un copil daca sa-i povestesti astea, insa fiecare timp cu frumusetile lui, trebuie doar de acceptat ca suntem diferiti si pe linga tehnica si mulye altele pur si simplu de acordat copiilor mai multa atentie parinteasca si educatie…