Nu vedem la timp
Cu totii avem un defect. “Vedem” lucruri mult prea tarziu, cand deja este prea tarziu. Nu-i vedem pe cei de langa noi care se straduiesc sa fie totul bine. Suntem intr-un fel legati la ochi, pana in acel moment in care desi vedem, ni se spune cu o sinceritate usturatoare de suflet: E prea tarziu.
Nu cred ca exista cineva caruia sa nu i se fi spus vreodata in viata: ” E prea tarziu pentru…”. am impresia ca e un defect general. Nu stiu de ce nu realizam din timp. Timpul ne ajuta sa intelegem elemente ale trecutului insa niciodata in acel prezent, ci intr-un viitor intaziat.
Traiesc pentru clipa in care mi se va spune: “Niciodata nu e prea tarziu…”
Niciodată nu este cu adevărat prea târziu, totul are un sens iar dacă nu era sensul X, înseamnă că este sensul Y cel bun.