ochelari de soare roz

Revin la un subiect pe care l-am tot abordat pe blog: prietenii in general. Poate o sa se creada ca sunt obsedata de aceasta tema insa de fapt vreau doar sa constientizez anumite realitati, realitati care nu ma afecteaza doar pe mine ci si pe tine. In miercurea de dinainte de Paste, m-am imbolnavit destul de rau. Am stat la pat de miercuri pana sambata si am avut febra 39, nu puteam nici sa vorbesc. A fost o situatie neplacuta, total neplacuta dar in acelasi timp interesanta. De ce zic asta? Am observat ca foarte putine persoane m-au sunat sa vada ce fac, de ce nu am mai intrat pe net ( revin la vechea idee prin care daca nu esti pe net inseamna ca ai murit). Le gasesc o scuza prin faptul ca nu mai intru atat de mult vizibil pe mess si nici nu ma agit foarte mult. De la munca m-au sunat 2 persoane, e un lucru bun si faptul ca imi pregatesc treaba cu mult timp inainte. Am zacut si lucrurile au mers oarecum de la sine.

Ideea e ca pe zi ce trece imi pasa mai putin de absolut orice. Renunt incet incet la stresuri inutile si deja ma simt mai bine. Vreau sa incep sa ma autoeduc din mai multe privinte. Poate cu putin ajutor o sa devin ceea ce vreau.

P.S Cand o sa mor, as vrea sa fie scris pe cruce: Azi eu,maine tu. :) aaa si categoric vreau o fotografie in care zambesc. Viata e roz si daca nu e o poti face tu sa fie asa…cumpara-ti frate ochelari de soare roz!

~ de fericire pe mai 5, 2008.

2 Răspunsuri to “ochelari de soare roz”

  1. Eu am ochelari cu lentilă portocalie,îi purtam acum câţiva ani. Să încerci o dată să porţi să vezi cum arată totul în jur :)

    Când ne pasă de ceva ne implicăm, cu cât ne pasă de mai multe există riscul (sau fericirea) ca “investiţia” să fie de folos.

  2. interesant
    intr-adevar daca nu mai esti pe net nowadays e echivalentul la “something really bad happened”
    subscriu la cele spuse de tine (nu doar in articolul acesta, chiar nu stiu unde sa las comment :P )
    exprimi idei interesante si ma regasesc in unele randuri. La fel, tind sa abordez foarte mult problema prietenilor, a increderii etc. Poate e doar o etapa a vietii… si da… la un moment dat incepi sa renunti la stresuri inutile si din toate experientele te autoeduci, devii cel ce esti (sau mai aproape de ce ai vrea sa fii) :)

Lasă un Răspuns