Nemultumirea…
Mi s-a reprosat de multe ori ca sunt mereu nemultumita. Nu mi-a spus-o cineva anume ci este o concluzie generala. Astazi vreau sa incerc sa gasesc un raspuns al nemultumirii mele.
Cand eram mica eram nemultumita de ceva anume pentru ca stiam ca pot mai mult. Acest lucru nu se poate aplica intotdeauna in viata. Recunosc ca nu as putea fi niciodata fericita cu adevarat daca nu as invata ce inseamna si compromisul. Dar in acelasi timp nu as putea evolua niciodata daca as fi multumita de ceea ce am si nu as dori mai mult.
Cum sa fie mai bine? Care sa fie calea de mijloc care sa reuseasca sa multumeasca pe toata lumea dar si pe mine?
Am incercat si incerc sa ma port frumos cu toti din jurul meu, culmea este ca nu ma fortez si “salbaticia” nu ma caracterizeaza si nu caut prin asta multumirea celorlalti fata de mine. Imi place sa fiu eu.
Am momente in care sunt de neinteles. Nu vreau sa fiu o enigma ci vreau doar sa fiu multumita. Nu caut lucruri speciale, vreau liniste in general. La birou stau cu muzica la max., paradoxal faptului ca sunt in cautare de liniste.
Am undeva in suflet o speranta ca intr-o buna zi voi fi multumita si fericita. Atunci nu voi mai avea nevoie de nimic. Cuvantul fericire cuprinde orice si-ar ptuea dori cineva. Si nu, nu ma refer la bani, vile,masini. Privim fericirea fiecare in felul nostru, maine soarele o sa rasara, o parte din fericirea mea tine de acel rasarit.
Putem sa o castigam, pe fericirea asta. Imi amintesc de cineva care mi-a spus o chestie legata de castig, mai exact despre diferenta dintre un castigator si un pierzator: Amandoi cad de acelasi numar de ori, insa la un moment dat cel care a castigat ramane sus si cel care a pierdut nu a mai avut puterea sa se ridice incao data.
Exista motive pentru fiecare decizie luata. Cred in ceea ce simt si uneori stiu ca nu va fi bine, este vorba de un presentiment pe care il avem cu totii din cand in cand.
Astazi sunt nemultumita de faptul ca am ajuns la birou cu noaptea-n cap, am stat pana pe seara, am ajuns acasa, am dormit si acum am intrat sa scriu ceva. O zi irosita, la fel ca cea de ieri…. Cum sa nu fii nemultumit cand ai o viata asa? La intrebarea asta o sa-mi dau chiar eu raspunsul: cum iti asterni asa dormi..
Ar fi oare o solutie sa incepem sa ne dorim mai putin ? Am fi astfel mai multumiti? Fiecare mica realizare ar fi ceva atat de deosebit incat as fi chiar multumita. Cum ar fi ca eu sa fiu fericita (prin absurd) ca azi dimineata am reusit sa ma trezesc la 6 desi de obicei o faceam la 7 ?
Voi fi vreodata multumita?Dar tu?
P.S Mi s-a facut foame, apropo de mancare si nemultumire stiam un proverb legat de nemultumire: Cine calculeaza cate foi are placinta nu o sa apuce niciodata sa guste din ea.
Răspunsul este sus: Fericirea se învaţă.
Nemulţumire? Pentru o zi banală, în care nu s-a întâmplat nimic rău? Mulţumire. Pentru că totul a fost ok. Chiar şi aşa banală, a fost o zi bună. Mai presus de toate, a fost o zi, este o zi. Întrebarea ar fi: oare mâine va mai fi o zi? Ei, aici este greu de dat un răspuns.
Se spune că nemulţumirea vine cu nehotărârea. Eu aş spune că nemulţumiţi sunt cei care vor mereu ceea ce este mai bun şi corect.