De azi incetez sa mai dau sugestii, idei, sa-i ajut pe ceilalati. Intotdeauna mi-a pasat de ce se intampla in jurul meu si am vrut sa ajut. Cand cineva are nevoie de mine stie ca poate apela si mai mult ca sigur voi sari in ajutor indiferent de moment.
Insa indiferenta unora a inceput sa ma lase si pe mine rece. Prietenii la nevoie se cunosc. Gresit. Prietenii se cunosc zi de zi si la bune si la rele.
Imi pare rau ca se poate sa intre prea multe persoane care nu au nicio vina in aceasta decizie, dar pentru ca unii nu stiu sa zica un simplu “multumesc” ma opresc a mai ajuta neconditionat. Hmm culmea e ca niciodata nu am cerut mai mult. 
Ar fi trebuit sa cer.
E timpul sa ma gandesc la mine. Da, incerc sa caut fericirea facandu-i fericiti pe ceilalti, dar daca nu sunt apreciata pentru ce fac inseamna ca nu e nevoie in totalitate.
- nu mai am ce cuata pe forumul facultatii..unde de obicei scriam si raspundeam la orice intrebare chiar daca se repeta de zeci de ori
- nu mai am nici un curs sa va dau daca aveti nevoie
- nu mai am absolut nicio idee de articol
- nu mai am nicio carte de imprumutat
- o sa-mi inchid telefonul noaptea
- nici bani nu mai am de imprumutat
- o sa-i ajut doar pe cei care merita. Ar fi ciudat sa “tai” o parte din cautarea fericirii dintr-un motiv ca asta.
Nu ma simt mai bine, chiar dimpotriva.
Cand de fapt era atat de simplu de la inceput
Disponibilitatea de a ajuta pe cineva porneste de la satisfactia pe care ti-o confera tie acest efort. E vorba de egoism pur. Nu ajut pe cineva daca acest fapt nu-mi genereaza macar un dram de satisfactie morala. Ajut babuta sa urce in autobuz, dau 1 leu cersetorului jegos, dau un curs cand ar trebui sa invat din el, ridic de pe jos palaria doamnei grabite, fac pe cupidonu ajutand-o pe fata de care-mi place, sa se combie cu baiatul de care-i place, renunt la singura cupa primita ca “fotbalist” daruind-o unui prieten nou etc Toate cele de sus pot parea gesturi altruiste si, in conceptia general acceptata ele asa sunt. De fapt ele iti ajuta egoul de fiecare data. Gesturile de ajutor sunt mici panglicute si buline rosii pe care tu ti le oferi. Bineinteles ca in mod direct ai un efect pozitiv asupra celorlalti, dar indirect tu cresti in ochii tai. Ceea ce e sanatos.
Cand se poate opri o persoana din a mai ajuta? Atunci cand nu mai gaseste satisfacatie in asta sau mai mult, cand asta se intoarce impotriva ei.
Daca tu, in urma ajutorului oferit te astepti sa primesti un multumesc si te trezesti cu un: “Halal ajutor mai esti si tu”, mi se pare firesc sa dai inapoi. De ce? Pentru ca tu te asteptai la acel “Multumesc!”. Tu vroiai bulinutza rosie pentru efortul tau si te-ai trezit cu una neagra. Unde-i afacerea aici?
Prin urmare, alegem sa ajutam doar acolo de unde primim recompense morale. Nu alegem sa ajutam in situatii in urma carora am putea fi raniti intr-un mod sau altul, fara sa obtinem un dram de satisfactie din asta.
Ca o concluzionare finala: cred in misiunea noastra ca buni samariteni, totul depinde de recompensa pe care o asteptam. Te poti astepta la o imbratisare si la un multumesc, dar vei fi dezamagit cand asta nu se intampla, sau te poti multumi de la inceput doar cu ideea ca ai fost de ajutor, daca asta te incalzeste.
Cred ca poti ajuta fericirea in fiecare zi avand cat mai putine asteptari, ajutand cat mai frumos, dar fiind constient de egoul tau in legatura cu ale celorlalti.
By: Stefan on ianuarie 4, 2008
at 3:31 pm
Cu siguranta nu e singura incercare la care vrei sa incerci sa opresti si sa spui stop! Insa nu e asa simplu … crede-ma ca nu esti singura , sunt foarte multe persoane care patesc ceea ce spui tu! Ca sa poti face ceva si sa te simti bine ajutand pe altii tre sa fii tu cineva. Primul lucru la care tre sa te gandesti esti tu . sa nu ajungi sa uiti de tine in cautarea ta absurda de a ajuta pe toata lumea. Important este sa ajuti pe cine merita si atat … desigur ca mai gresesti uneori si ajuti pe cine nu trebe dar in primul rand tu tre sa fii pe prim plan si apoi restul.
Cat despre a cere neaparat ceva in urma faptului ca ai ajutat pe cineva … aci depinde de fiecare , te poti simti multumit pentru acest gest chiar si cu un simplu zambet sau imbratisare… cel putin asta cred eu.
By: Movi on februarie 3, 2008
at 12:21 pm
Şi eu am zis de multe ori că o să fac aşa dar nu am reuşit.
By: anaAyana on martie 14, 2008
at 4:20 pm