Jobul perfect?

Recunosc ca nu-mi place jobul actual si tot caut ceva mai interesant. Din pacate, fiind intr-o perioada mai dificila din punct de vedere economic reusesc mai greu sa ajung pe la interviuri.

In schimb, am descoperit un site extrem de util. Reuseste sa stranga absolut toate joburile de pe mai multe siteuri de recrutare si ma ajuta foarte mult pentru ca nu mai e nevoie sa intru pe fiecare in parte. E un mic google pentru locul de munca perfect. Sper sa ma ajute.

Of, suna a publicitate? Cam da…dar merita. Este vorba de www.folderjobs.ro . Eu mi-am invitat si prietenii sa vada si ei cat de interesant este. Si mai tare e ca primesc doar un newsletter cu toate joburile si nu 50 de alte alerte. nu stiu altii cum sunt, dar eu nu suport sa primesc foarte multe mailuri care nu ma intereseaza in mod direct.

Gata cu lauda, sa vedem care sunt rezultatele. Revin la treaba.

Poate o sa fiu mult mai happy daca o sa-mi placa jobul.

Cum am supravietuit copilariei noastre?

Am primit un mail magnific pe care vreau sa vi-l arat si voua:

“Daca ti-ai trait copilaria in anii ‘60, ‘70, sau la inceputul anilor ‘80.. Cum ai facut sa supravietuiesti?

1.- De mici mergeam in autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta, nici perne cu aer…
2.- Cand mergeam in remorca unui camion era o excursie foarte speciala si ne-o amintim toata viata.

3.- Leaganele noastre erau pictate in culori aprinse si toata vopseaua era pe baza de plumb.

4.- Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente, dulapuri sau usi.
5.- Cand mergeam pe bicicleta nu aveam casca.
6.- Beam apa de la cismeaua din gradina, nu dintr-o sticla de apa minerala…

7.- Pierdeam ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau noroc sa aibe strazi inclinate isi dadeau drumul pe ele si la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu aveau frane. Dupa cateva opriri in copaci sau garduri am invatat sa rezolvam problema.

8.- Ieseam la joaca cu unica conditie sa ne intoarcem inainte de a se lasa intunericul.
9.- Scoala dura pana la pranz si veneam acasa sa mancam . Nu aveam celular, asa ca nimeni nu putea sti unde suntem. De necrezut….

10.- Ne taiam, ne rupeam un os , pierdeam un dinte, dar nici o data nu cautam un vinovat. Era numai vina noastra.
11.- Mancam biscuiti, paine cu unt, beam sucuri cu zahar si nu aveam exces de greutate pentru ca tot timpul eram afara la joaca.

12.- Imparteam o sticla de suc intre 4 prieteni…utilizand aceeasi sticla si nimeni nu murea din asta.
13.- Nu aveam Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video, 99 canale de televiziune pe cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet … dar
AVEAM PRIETENI.

14.- Ieseam, ne urcam pe bicicleta sau mergeam pana la casa prietenului, sunam la usa sau intram incet fara sa sunam si ieseam sa ne jucam.

15.- Acolo, afara, in acea lume cruda, fara gardian! Cum dumnezeului faceam? Aveam tot felul de jocuri de echipa, fotbal, tarile, v-ati ascunselea, si nu toata lumea ajungea sa fie aleasa dar nu se supara nimeni.

16.- Nu toti eram elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent, pur si simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atentie, nici hiperactivitate, doar repeta si avea o a doua sansa.

17.- Aveam libertate, esecuri, bucurii, responsabilitati…si am invatat sa ne descurcam cu ele.

Marea intrebare este: Cum faceam sa supravietuim, si mai ales sa devenim persoanele adulte de azi?

Faceti parte din aceasta generatie?

Daca nu, mai mult ca sigur veti spune ca eram plictisitori…..

Dumnezeule, dar eram tare  FERICITI!”

Nu-mi vine sa cred

…in ce tara locuim. Ieri,  aproape ca am albit de nervi dupa ce i-am vazut pe unii care scuipau cojile de seminte pe jos. Erau in masina la semafor si scuipau pe geam cu o nesimtire de nedescris. Ma gandeam sa le dau o punga,dar cine stie cu ce persoane aveam de-a face.

Am plecat apoi spre casa, la metrou la Aviatorilor luase foc un cos de gunoi. Toata lumea comenta si vorbea dar nimeni nu facea nimic in aceasta privinta. M-am gandit sa incerc sa fac ceva. Nimic deosebit. Doar am anuntat. S-a dat alarma si focul a fost stins. De ce doar eu m-am gandit sa spun? Era totusi o ora aglomerata la metrou si nimeni nu facea nimic concret….

Din pacate asta e tara in care traim. Sa zicem ca am fost un mic erou al metroului?

Banii se pot transforma in dragoste?

Sa fim seriosi si sa recunoastem ca pana la urma cam asa stau lucrurile. Daca ai bani nu ai dragoste si daca ai dragoste nu ai bani.

In seara asta am fost la o piesa de teatru pe care o recomand din suflet. Se numeste Casa Zoikai si se joaca la teatrul de Comedie.

De mult nu am mai vazut o piesa care sa dureze aproape 4 ore si in acelasi timp sa mi se para scurta.

O poveste a Zoikai impletita cu momente amuzante ce te fac sa uiti de cotidian si sa te trimita intr-o lume veche dar totusi noua.

Vizionare placuta si astept si impresiile voastre!

Inca-i bine!

Si bine spus pentru ca chiar asa e. Ce e mai rau urmeaza. Glumesc. Asa sunt eu uneori, mai pesimista.

Fiind sambata am ales sa merg la teatru la o piesa pe care am ratat-o si apoi sa beau un suc la o terasa din strada ca orice ” pitzi” care se respecta.

V-am spus cat de mult imi plac mie terasele alea din strada? Sau cele de pe Lipscani unde langa canapeaua de piele sunt puse la cativa metri rufe aruncate pe balcon, vine un miros infiorator de toaleta combinat cu canal, minoritatiile te privesc mancand seminte ca la film si cladirile risca sa-ti cada in cap? E de vis, ce sa zic.

In fine si am fost la piesa de la TNB numita “Inca-i bine” . Nu a fost ceva exceptional dar nu pot sa spun nici ca a fost o piesa proasta. Din punctul meu de vedere nu exista asa ceva. Si e inca-i bine ca am mentalitatea asta.

A fost o piesa relaxanta si presarata pe cateva glume unele mai reusite ca altele. Perfecta de o sambata seara linistita.

Joi ma duc la teatru. De abia astept.

P.S Cred ca se termina stagiunea. Va veni o vara plictisitoare…

Inghesuiala

Sa ne calcam in picioare. Sunteti printre fericitii care in fiecare dimineata si seara mergeti prin aglomeratie? Da, cred ca atat timp cat munciti mai departe de casa sigur treceti prin acest calvar zilnic. Deja m-am obisnuit cu ideea de aglomerat dar nu m-am obsinuit cu oamenii needucati. Este de-a dreptul de groaza cand vad oameni lovindu-se, impingandu-se prin metrou sau masina. Mai au putin si isi rup membrele doar ca sa ia acea masina. Ce sa mai zic de cei care traverseaza necorespunzator ca sa ajunga la timp. Intrebarea este: unde se grabesc? Oare ce rezolva daca sunt accidentati? In mod sigur vor intarzia mai mult de 10 minute la munca. Nu se gandesc asa, isi pastreaza vechea mentalitate  de ” doar nu o sa ma loveasca tocmai pe mine”.

Dupa ce astept linistita cateva masini ca sa pot circula civilizat dau peste o alta parte a oamenilor. Peste transpiratie. Serios de nu as lua un deodorant cu mine. Insa si amestecul acesta este de vis.

Diseara o sa plec spre casa, fara sa ma grabesc. Linistita. In mod sigur nu o sa fiu printre cei care iti vor da coate cand lumea iti e mai draga. Nu-mi place pipaitul din transportul in comun. Sunt putin mai romantica din acest punct de vedere.

Vreau vacanta

Vreau vacanta. Vreau sa plec sa dorm, sa ma deconectez, sa uit de toate lucrurile stresante. In ultima vreme am o mie si una de chestiuni pe cap, nimic interesant dar solicitant.

In mare pentru moment nu mai am timp de nimic, fac niste cursuri de 3 ori pe saptamana, am trecut prin sesiune, acum scriu la licenta, lucrez zilnic si bineinteles mi-am mai luat un job. E bine cand nu mai ai timp de nimic. Uiti de altele dar reusesti sa uiti si de tine.

Initial am vrut sa renunt la cursuri insa am sa o fac doar daca nu mai reusesc sa fac fata. Doar in caz extrem, altfel nu-mi place sa renunt la chestii deja incepute. Asta nu inseamna ca uit de mine chiar de tot. Incerc sa mentin un echilibru in tot ce fac.

Voi ce faceti in vacanta? Sau mai bine zis concediu

De mult…

… de tot. Imi placea ziua de 10. Parea ziua perfecta. Voiam ca si alte persoane sa o stie, faceam tot posibilul sa li se intipareasca in minte.

Acum vreau doar sa treaca mai repede. Nu-mi pot opri gandurile asupra acestei cifre. E greu sa explic cum o simpla zi te poate da peste cap. Dar cine stie, poate fiecare dintre noi avem o asemenea zi.

Azi parca astept un semn dar totusi nu. E ca acel ceva pe  care nu-l vrei dar in adancul sufletului il astepti ca un copil mic care asteapta ceva dulce.

Furtuna mare

A fost dezastru ieri si eu eram in mijlocul lui. Cred ca nu m-as fi putut sincroniza mai bine cu intreaga situatie. Am fost plecata de acasa de dimineata de la 7.30 si seara pe la 20.30 cand ma indreptam si eu ca omul spre casa a inceput dezastrul prin zona Stefan cel Mare. Chiar imi trecea prin minte sa raman in 330 si sa astept sa se termine cand am fost udati toti cei din masina cand usile s-au deschis in statie. Am inceput sa ma imprietenesc cu oamenii din masina fara sa ne certam pe faptul ca ne impingem sau ca stam in usa. Asa suntem cu totii, cand trecem prin situatii asemanatoare ne intelegem mai bine nevoile si in caz de altceva pana a doua zi uitam tot.

De mult nu am mai vazut o asemenea furtuna, insa chiar cred ca este inceputul nefericit al efectelor incalzirii globale.

In cele din urma am fost salvata. Azi sunt franta. Mi se pare si normal. Stiti si voi vorba aia: Sunt ceea ce sunt azi datorita alegerilor facute ieri. Se refera la altceva,dar acum sunt prea obosita ca sa nu-i vad si sensul amuzant si determinant de o oboseala de nedescris.

Viata n-are sens!

Comedia neagra, Sinucigasul, este o piesa de exceptie. De fiecare data cand merg la teatru spun ca nu am vazut o piesa mai frumoasa. Acum ma repet. Felicitarile mele lui Felix Alexa dar si tuturor actorilor care au jucat extraordinar.

Dan Puric si-a dovedit inca o data talentul incontestabil.

Aceasta piesa reuseste sa te puna pe ganduri, pacat ca nu a putut fi interpretata in perioada in care ar fi trebuit.

Va invit cu drag la teatru. Senzatia oferita va fi unica.

Pana la urma…viata e minunata!