in jungla? mai rau!
in jungla e mai ok….mi-e rusine ca traiesc intr-o astfel de tara, alaturi de astfel de oameni. Unul ditnre suporteri era…o FATA !
am vazut stirea pe blog la : http://isabellelorelai.wordpress.com/
Pe canapea in strada
Lucrez in Dorobanti.
Un loc groaznic, un loc al piztipoancelor si cocalarilor. Parerea mea ,domnule. Ce fite sa ai in cap astfel incat sa stai in strada pe canapea, la o cafea?
Trec zilnic si ii vad pe astia plini de bani cum ies la o cafea..pe trotuar la 1 metru de strada. In mintea mea de copil prost imi pun intrebarea: Ce este asa de palpitant in acest Dorobanti? Aglomeratia infernala, praful care ajunge si in pahar si zgomotul produs de muncitorii care ridica noi cladiri pentru fitosii din Dorobanti?
Nu-i inteleg ,nu am aceasta capacitate si nici cea mai mica dorinta sa beau un suc..in strada!
De ce sa nu bem un suc la aer curat?
Originalitate?
Tocmai am vazut o reclama pentru berea Stejar. Mi-am dat seama ca mi se parea cunoscuta . Nu mai exista nimic original in tara asta? Nici macar o reclama nu putem concepe? Nu e chiar la fel dar cu putina “sapare” ma indoiesc ca nu voi gasi ceva identic. Bun venit in tara copy-paste, cam pe asta se bazeaza uneori munca, invatamantul si publicitatea…
Bine ca nu beau bere si nu tin cu nimeni! Mie mai degraba imi ridica in slavi concurenta si intr-un fel tot lor le face publicitate, subliminal eu nu ma gandesc la stejar ci la cei care fac tot ce ei nu fac.
P.S ca sa nu mai zic de pepsi - cola. Oricine trece prin facultate stie ideea.
Nebun cu nervii
fara comentarii,hai sa facem scheme 
Bucura-te !
apropo de fericire:
femeia si bautura
Femeia si bautura, doua cuvinte care nu ar trebui folosite impreuna. De ce? Pentru ca este dezgustator ca o femeie sa bea, este pentru un barbat dar pentru o femeie? Daca as fi barbat si as avea o prietena/ sotie care se imbata cu prima ocazie, daca trebuie sa stau dupa ea sa vomite sau sa o vad cum face cine stie ce sub influenta alcoolului, as fugi de as manca pamantul. Acum parerile sunt impartite, probabil ca multa lume o sa ma contrazica sau poate nu.
Nu le inteleg pe fetele care spun cu un zambet asa mandru: “m-am facut muci si nu mai stiu ce am facut dupa, a fost super” Ce poate sa fie atat de super? Ca sa nu mai zic ca nu inteleg absolut deloc mandria asta, daca personal as pati asa ceva(desi nu cred), m-as culca sau in orice caz ultimul lucru pe care l-as face ar fi sa urlu in gura mare ca vai cat de tare am fost eu ieri si cat de mult am rezistat la bautura.
Incredibil dar adevarat. Personal nu-mi plac barbatii care depasesc limita in privinta bauturii, dar oare ce cred ei cand cand vad o fata ca se dezbraca sau se culca cu ei dupa ce a baut? Va spun eu: ” uita-te si la asta, e vai de capu ei, o am o noapte dar sigur nu am de gand sa-mi petrec viata langa ea…hm cred ca de doua ori o sa mearga, dar cine stie de cate ori a procedat la fel?”
Acum gata..cine are de aruncat cu rosii…e liber sa arunce. 
Mult succes mecenat!
Vreau sa cunoasteti o persoana speciala :
Increderea
O alta problema care nu-mi da pace este increderea. Foarte greu reusesc sa am incredere in cineva. De ce? pentru ca atunci cand te arzi o data de fiecare data te temi sa nu o patesti iar. Culmea este ca se spune ca daca esti o data mintit nu inseamna ca toata lumea este la fel. Uite ca eu personal am avut parte de o exceptie de toata frumusetea. S-a repetat si nu doar cu o persoana ci cu mai multe persoane, diferite care nu aveau nicio legatura. Ma astept oricand din partea oricui sa ma loveasca pe la spate. Sa fie asta un lucru rau sau un lucru bun din punct de vedere al autoprotectiei? Tind sa cred ca intr-un fel, daca ma astept sa se intample ceva anume chiar se va intampla.
Sa revin si la increderea in sine. Cred ca este mai importanta decat cea in ceilalti. Daca o ai pe cea in sine atunci restul vine de la sine. Ma tot gandeam cum am ajuns eu sa nu am incredere in fortele proprii. Imi amintesc ca de mica, e un exemplu banal, desi invatam pentru un test foarte bine si stiam ca o sa iau nota mare eu nu aveam incredere in acest lucru. Imi place sa iau nota mare si sa zic: of si eu care credeam ca o sa iau cea mai mica nota. este o satisfactie mult mai mare sa se intample ceva pe care tu nu il astepti.
Nu-mi place sa fac planuri. Foarte grav. Astfel nu o sa reusesc sa-mi pun in minte ceea ce vreau sa realizez. Urasc sa planuiesc din orice punct de vedere. Teama de esec aduce cu sine lipsa de incredere in sine. Cum sa-mi fac eu mie niste promisiuni daca mi-e teama de esec? Cel mai bine este sa incep, incet dar sigur, chiar de azi sa-mi punctez niste pasi, sa-mi fac niste promisiuni mie si sa incerc sa le ating, in acel moment increderea mea va avea un plus.
Astept si alte sfaturi de la voi, cum sa fac sa am mai multa incredere si mai ales cum sa incep sa planuiesc fara teama ca nu va iesi asa cum imi doream. Da poate nu o sa ajung sa fac x lucru peste un an, dar de ce sa nu ma gandesc ca se poate? De ce sa nu vreau si in caz de esec sa stiu ca am facut tot posibilul? Pana la urma doar daca renunti inseamna ca pierzi, nu?
Vreau sa termin acest post cu o fraza pe care mi-a spus-o la un moment dat cineva: Increderea in propria persoana este reprezentata de suma promisiunilor pe care ti le faci dar si pe care le respecti. Orice promisiune nerespectata scade increderea in sine.
